European Day of Languages
Ziua Limbilor Europei este o manifestare care celebrează diversitatea lingvistică, plurilingvismul, învățarea limbilor străine pe durata vieții. Ziua Europeană a Limbilor are ca obiectiv să atragă atenția publicului asupra importanței învățării limbilor străine și să îl sensibilizeze cu privire la existența și valorea tuturor limbilor vorbite în Europa, încurajând învățarea lor.
Manifestarea a debutat în anul 2001, an care a fost declarat de Consiliul Europei Anul european al limbilor vorbite. De atunci, în fiecare an, la 26 septembrie, în fiecare din cele 45 de state membre ale Consiliului Europei, se sărbătorește Ziua limbilor vorbite.
În Europa se vorbesc 23 de limbi oficiale, dar există și peste 60 de comunități autohtone care vorbesc o limbă regională sau minoritară.
Mesajul principal pe care îl transmite ediția din 2010 a Zilei limbilor este următorul: Limbile străine stimulează afacerile, pentru că angajații cu competențe lingvistice, care constituie o achiziție valoroasă pentru angajator, facilitează vânzările în alte țări, iar persoanele care își caută un loc de muncă și, în același timp, învață o limbă străină, își îmbunătățesc șansele de angajare.
duminică, 25 septembrie 2011
joi, 26 mai 2011
BIBLIOTECARUL INSTRUCTOR
Pe parcursul anilor, am descoperit că bibliotecarul reprezintă sprijinul de nădejde al iubitorilor de carte care vin cu încredere la bibliotecă, ştiind că aici găsesc o persoană foarte bine pregătită, cu bogate cunoştinţe din domenii variate, care e mereu dispusă să îi îndrume spre alegerea celor mai potrivite stiluri de lectură, în funcţie de tipologia fiecăruia, deoarece lucrând la Biblioteca ,,Matei Millo" din Comuna Stolniceni-Prăjescu, am reuşit să cunosc foarte bine publicul cititor, lucru care mă ajută să-mi desfăşor activitatea cu mare succes şi să fac ca volumele noi din bibliotecă să fie mereu pe gustul pasionaţilor de anumite genuri literare sau a consumatorilor ocazionali de lectură.
Odată cu deschiderea Centrului Biblionet, în cadrul bibliotecii unde activez, misiunea mea ca bibliotecar, a căpătat o altă dimensiune, asta pentru că a trebuit să-mi perfecţionez cunoştinţele de operare pe calculator şi de navigare pe internet, pentru a putea veni în ajutorul persoanelor interesate, cu informaţii atât teoretice cât mai ales practice, asigurândule un instructaj de utilizare a calculatoarelor puse la dispoziţie .
Acest nou pas, pe care biblioteca din mediul rural, la realizat, are un mare impact asupra locuitorilor din această localitate, deoarece aici, în clădirea bibliotecii informaţia nu mai are nici un fel de bariere, ea fiind la un click distanţă. E mare bucuria mea, să vad că astazi elevii de la şcoala din localitate vin şi îmbină informaţiile pe care le gasesc în volumele din bibliotecă cu cele noi, de ultimă oră, pe care le au în mediul virtual, având astfel la îndemână o plajă completă de informare, astfel că barierele care erau odinioară între mediul rural şi cel urban au dispărut.
Îmi e sufletul plin de bucurie, când vezi, reacţia unor persoane mai înaintate în vărstă, care vin şi te roagă să le ajuţi, să le ghidezi să-şi facă Id-uri de Messenger sau Skipe, iar după ce le-ai îndeplinit această dorinţă să vezi cum,cu lacrimi în ochi îţi mulţumesc că tu, bibliotecarul, le-ai înfăptuit minunea de a-şi vedea fii, nepoţii sau alte rude plecate în diferite ţări ale lumii, pe care în alte condiţii nu i-ar fi vazut decât poate o dată la 1 an.
Trăind aceste moment emoţionante, am descoperit faptul că în această nouă eră a informatizării,a
E-book-ului, eu ca bibliotecar trebuie să ţin pasul cu noile tendinţe, cu noile informaţii şi cu noile mijloace de comunicare şi informare pe care publicul cititor le utilizează pentru a fi mereu pregătită să le ofer răspuns, îndrumare şi informaţii la orice solicitare din partea lor.
Toate aceste momente, în care simţi cum viaţa celui din faţa ta se schimbă datorită informaţiilor pe care i l-e pun la dispoziţie, mă fac să ma simt implinită pe plan profesional văzând că cei din jurul meu apreciază toate acţiunile şi activităţile pe care le desfăşor pentru ca ei să fie pe deplin mulţumiţi de serviciile oferite. Doar astfel, misiunea mea ca bibliotecar,e îndeplinită, prin prisma publicului care are nevoie de informaţie, vine la bibliotecă şi pleaca de aici mulţumit atât de informaţiile pe care le-a primit din domeniul pe care îl interesau cât şi din alte domenii conexe, care îl ajută să înţeleagă mai bine anumite fenomene, toate astea sub atenta îndrumare a mea, a bibliotecarului mereu pregătit să-i ofere tot sprijinul necesar.
Bibliotecar
LILIANA UNGURIANU
Odată cu deschiderea Centrului Biblionet, în cadrul bibliotecii unde activez, misiunea mea ca bibliotecar, a căpătat o altă dimensiune, asta pentru că a trebuit să-mi perfecţionez cunoştinţele de operare pe calculator şi de navigare pe internet, pentru a putea veni în ajutorul persoanelor interesate, cu informaţii atât teoretice cât mai ales practice, asigurândule un instructaj de utilizare a calculatoarelor puse la dispoziţie .
Acest nou pas, pe care biblioteca din mediul rural, la realizat, are un mare impact asupra locuitorilor din această localitate, deoarece aici, în clădirea bibliotecii informaţia nu mai are nici un fel de bariere, ea fiind la un click distanţă. E mare bucuria mea, să vad că astazi elevii de la şcoala din localitate vin şi îmbină informaţiile pe care le gasesc în volumele din bibliotecă cu cele noi, de ultimă oră, pe care le au în mediul virtual, având astfel la îndemână o plajă completă de informare, astfel că barierele care erau odinioară între mediul rural şi cel urban au dispărut.
Îmi e sufletul plin de bucurie, când vezi, reacţia unor persoane mai înaintate în vărstă, care vin şi te roagă să le ajuţi, să le ghidezi să-şi facă Id-uri de Messenger sau Skipe, iar după ce le-ai îndeplinit această dorinţă să vezi cum,cu lacrimi în ochi îţi mulţumesc că tu, bibliotecarul, le-ai înfăptuit minunea de a-şi vedea fii, nepoţii sau alte rude plecate în diferite ţări ale lumii, pe care în alte condiţii nu i-ar fi vazut decât poate o dată la 1 an.
Trăind aceste moment emoţionante, am descoperit faptul că în această nouă eră a informatizării,a
E-book-ului, eu ca bibliotecar trebuie să ţin pasul cu noile tendinţe, cu noile informaţii şi cu noile mijloace de comunicare şi informare pe care publicul cititor le utilizează pentru a fi mereu pregătită să le ofer răspuns, îndrumare şi informaţii la orice solicitare din partea lor.
Toate aceste momente, în care simţi cum viaţa celui din faţa ta se schimbă datorită informaţiilor pe care i l-e pun la dispoziţie, mă fac să ma simt implinită pe plan profesional văzând că cei din jurul meu apreciază toate acţiunile şi activităţile pe care le desfăşor pentru ca ei să fie pe deplin mulţumiţi de serviciile oferite. Doar astfel, misiunea mea ca bibliotecar,e îndeplinită, prin prisma publicului care are nevoie de informaţie, vine la bibliotecă şi pleaca de aici mulţumit atât de informaţiile pe care le-a primit din domeniul pe care îl interesau cât şi din alte domenii conexe, care îl ajută să înţeleagă mai bine anumite fenomene, toate astea sub atenta îndrumare a mea, a bibliotecarului mereu pregătit să-i ofere tot sprijinul necesar.
Bibliotecar
LILIANA UNGURIANU
luni, 23 mai 2011
A MURIT FANUS NEAGU
Nascut la 5 aprilie 1932 com. Gradistea de Sus in judetul Braila este una dintre personalitatile cele mai originale ale literaturii romane, membru al Academiei Romane. Autor a unei opere puternice si inconfundabile, povestitor prin vocatie, este inainte de toate, un prozator al vietii. Din creatia sa amintim: Frumosii nebuni ai marilor orase, Ingerul a strigat, Punti prabusite, Pierdut in Balcania, Amantul Marii, Doamne Dracula, Casa de la miezul noptii, Scaunul singuratatii, Insomnii de matase, Vara buimaca, Caii albi din orasul Bucuresti.
Despre cartile sale autorul spunea" Vedeti, cartea mea miroase a tarani, a oameni din mahalale si carciumi si deopotriva a intamplari regale si princiare. Miroase si a Dunare, si a Panait Istrati, si a caini dezlegati din lant. Cartea mea e, constat astazi cu uimire, sortita sa invinga timpul. Asa socotesc unii. Inseamna ca stiam sa culeg ce e frumos in oameni si etern in viata Dunarii"
Despre cartile sale autorul spunea" Vedeti, cartea mea miroase a tarani, a oameni din mahalale si carciumi si deopotriva a intamplari regale si princiare. Miroase si a Dunare, si a Panait Istrati, si a caini dezlegati din lant. Cartea mea e, constat astazi cu uimire, sortita sa invinga timpul. Asa socotesc unii. Inseamna ca stiam sa culeg ce e frumos in oameni si etern in viata Dunarii"
luni, 9 mai 2011
BIBLIOTECA SI CARTEA
Ne place sã cititm cãrti si sã vorbim despre ele. Adorãm sã ne cuibãrim mintea si sufletul printre paginile volumelor tipãrite cu satifactia cã, prin lecturã, reusim sã scãpãm de povara existentei cotidiene. În ziua de azi, când suntem prinsi în vâltoarea unui ocean de informatii de dimensiuni exceptionale, cãrtile se ridicã cu mândrie din valurile mediocritãtii informationale pentru a-si croi drum spre inimile si mintile cititorilor. Întotdeauna am perceput cãrtile ca pe niste surse sigure si valoroase de consolidare spiritualã si intelectualã.
Arta cititului ia locul acelei experiente privilegiate care ne dumireste în legãturã cu virtutile infinite ale lecturii. Mai mult, putem întelege lectura ca pe un act de mântuire existentialã, dacã asemãnãm cãrtile cu „cei mai credinciosi amici ai sufletului, care ne sprijinã în singurãtate, ne ajutã sã uitãm asprimea oamenilor si a lucrurilor, ne potolesc patimile si grijile si adorm în noi plictiseala.”
Fiecare paginã cititã,fiecare volum lecturat e o fãrâmã de cunoastere de binedispunere si relaxare.
Cãrtile ne îndepãrteazã de ispitele vietii, ne pun de acord cu noi însine, ne îndrumã, atunci când trecem prin momente înselãtoare.
Întelepciunea, tristetea si bucuria lumii toatã, se aflã în cãrti. Ele te provocã sã gândesti si îti deschid calea spre experiente psihologice si sufletesti de neimaginat.
Din cele mai vechi timpuri, lectura i-a smuls pe oameni din negura ignorantei. Prin continutul lor variat, cãrtile ne-au transformat, ne-au ajutat sã ne gãsim un rost, limpezindu-ne mintea si sufletul. Prin intermediul cãrtilor reusim sã facem cãlãtorii în trecut, prezent si viitor si avem posibilitatea sã stãm de vorbã, atât, cu noi însine, cât si, cu lumea întreagã.
Bibliotecile sunt institutii cu usile permanent deschise. În perioada actualã se constatã o revigorare a functiilor acestor institutii, în situatia în care asistãm la o scãdere a interesului cetãtenilor pentru carte si lecturã. Trãim într-o lume puternic informatizatã si tehnicizatã, unde idealurile culturale sunt în aparentã ocultate de mãrunte griji cu caracter pragmatic - pe fondul promovãrii unei libertãti de exprimare aproape nemãrginite. Într-o realitate, suborbonate legilor supravietuirii economice si sufocate de sterile lupte politice, bibliotecile continuã sã fluture stindardul dreptului la liberã informare si comunicare si reusesc sã se adapteze provocãrilor secolului actual.
Prin urmare, lectura va face parte din modul de a fi al omului contemporan iar bibliotecile vor fi receptate ca centre eficiente de comunicare culturalã si socialã. Ele vor fi rãspunzãtoare de calitatea informatiilor si cunostintelor oferite comunitãtii, vor avea un rol accentuat în gestionarea resurselor informationale universale
LILIANA MOLDOVAN
Arta cititului ia locul acelei experiente privilegiate care ne dumireste în legãturã cu virtutile infinite ale lecturii. Mai mult, putem întelege lectura ca pe un act de mântuire existentialã, dacã asemãnãm cãrtile cu „cei mai credinciosi amici ai sufletului, care ne sprijinã în singurãtate, ne ajutã sã uitãm asprimea oamenilor si a lucrurilor, ne potolesc patimile si grijile si adorm în noi plictiseala.”
Fiecare paginã cititã,fiecare volum lecturat e o fãrâmã de cunoastere de binedispunere si relaxare.
Cãrtile ne îndepãrteazã de ispitele vietii, ne pun de acord cu noi însine, ne îndrumã, atunci când trecem prin momente înselãtoare.
Întelepciunea, tristetea si bucuria lumii toatã, se aflã în cãrti. Ele te provocã sã gândesti si îti deschid calea spre experiente psihologice si sufletesti de neimaginat.
Din cele mai vechi timpuri, lectura i-a smuls pe oameni din negura ignorantei. Prin continutul lor variat, cãrtile ne-au transformat, ne-au ajutat sã ne gãsim un rost, limpezindu-ne mintea si sufletul. Prin intermediul cãrtilor reusim sã facem cãlãtorii în trecut, prezent si viitor si avem posibilitatea sã stãm de vorbã, atât, cu noi însine, cât si, cu lumea întreagã.
Bibliotecile sunt institutii cu usile permanent deschise. În perioada actualã se constatã o revigorare a functiilor acestor institutii, în situatia în care asistãm la o scãdere a interesului cetãtenilor pentru carte si lecturã. Trãim într-o lume puternic informatizatã si tehnicizatã, unde idealurile culturale sunt în aparentã ocultate de mãrunte griji cu caracter pragmatic - pe fondul promovãrii unei libertãti de exprimare aproape nemãrginite. Într-o realitate, suborbonate legilor supravietuirii economice si sufocate de sterile lupte politice, bibliotecile continuã sã fluture stindardul dreptului la liberã informare si comunicare si reusesc sã se adapteze provocãrilor secolului actual.
Prin urmare, lectura va face parte din modul de a fi al omului contemporan iar bibliotecile vor fi receptate ca centre eficiente de comunicare culturalã si socialã. Ele vor fi rãspunzãtoare de calitatea informatiilor si cunostintelor oferite comunitãtii, vor avea un rol accentuat în gestionarea resurselor informationale universale
LILIANA MOLDOVAN
joi, 24 martie 2011
duminică, 23 ianuarie 2011
UNIREA PRINCIPATELOR - 24 IANUARIE/5 FEBRUARIE 1859 - ZIUA UNIRII
In 24 ianuarie (5 februarie pe stil vechi) poporul roman sarbatoreste in fiecare an Unirea Principatelor.
La 24 ianuarie/5 februarie 1859, Alexandru Ioan Cuza este votat, unanim, Domn al Moldovei si Domn al Tarii Romanesti, de cele doua camere de deputati, mai intii de cea de la Iasi, apoi si de cea de la Bucuresti.
"V-am zis ca ea va fi precum Romania o va dori si o va simti", spunea Alexandru Ioan Cuza.
FILE DIN ISTORIA UNIRII PRINCIPATELOR ROMANE:
Unirea cea mult asteptata de veacuri, dupa moartea napraznica a lui Mihai Viteazul, ucis miseleste de unguri in 1601, pe Campia Turdei, se infaptuise.
Primii pasi catre unire s-au facut odata cu evenimentele revolutiei de la 1848, care - desi a fost inabusita - a demonstrat in mod categoric dorinta de independenta si de unitate a romanilor. Din pacate, netinand cont de interesele poporului roman, Imperiul Otoman si Rusia Tarista au incheiat la Balta Liman (cartier in Constantinopol), in primavara anului 1849, o conventie valabila sapte ani, care afecta grav suveranitatea Principatelor. Prin acea conventie se stabilea ca domnitorii celor doua tari romanesti sa fie considerati inalti functionari ai Imperiului Otoman si sa fie numiti direct de sultan, cu acordul Rusiei Tariste. In cursul anului 1853, s-a declansat Razboiul Crimeii, ca urmare a neintelegerilor dintre puterile acelor vremuri, iar infrangerea Rusiei a permis ca prin tratatul de pace incheiat la Paris in 1856, Principatele Romane sa treaca sub protectia puterilor semnatare si capatau dreptul de a face propuneri de reorganizare, care sa se infaptuiasca tinand cont de dorintele romanilor. Dupa anul 1853 pasoptistii moldoveni si munteni, reintorsi masiv in tara, au organizat o formatiune politica numita "Partida Nationala" si au format Comitete ale Unirii. Lucrarile Adunarii Ad-hoc s-au deschis in septembrie 1857, atunci cand - pentru prima oara - au fost prezenti si deputati tarani, iar fortele sociale si politice erau chemate sa se pronunte in legatura cu aceasta problema atat de importanta. Luna urmatoare a anului a adus si primele rezolutii, votate cu un continut asemanator in Adunarile Ad-hoc ale Moldovei si Tarii Romanesti, prin care se exprima clar vointa de unire. Dupa mai multe dispute, in Adunarea Electiva a Moldovei, a fost propus si ales in unanimitate Alexandru Ioan Cuza - "om nou la legi noi", dupa cum aprecia Mihail Kogalniceanu. In Tara Romaneasca Adunarea Electiva - intr-o sedinta secreta datorata agitatiei vremurilor- deputatul Vasile Boerescu a propus, la 24 ianuarie 1859, alegerea lui Alexandru Ioan Cuza - propunere acceptata in unanimitate. Alegerea aceluiasi domn in ambele Principate a reprezentat o victorie insemnata a poporului roman in lupta sa pentru formarea unui stat national unitar.
Intrunite la Paris pentru Conferinta desfasurata intre 26 august si 6 septembrie 1859 marile puteri europene au fost nevoite sa accepte unirea infaptuita de romani. Alexandru Ioan Cuza a fost recunoscut ca domn al Principatelor, recunoasterea sa fiind limitata, insa, numai la durata vietii acestuia.
La 24 ianuarie/5 februarie 1859, Alexandru Ioan Cuza este votat, unanim, Domn al Moldovei si Domn al Tarii Romanesti, de cele doua camere de deputati, mai intii de cea de la Iasi, apoi si de cea de la Bucuresti.
"V-am zis ca ea va fi precum Romania o va dori si o va simti", spunea Alexandru Ioan Cuza.
FILE DIN ISTORIA UNIRII PRINCIPATELOR ROMANE:
Unirea cea mult asteptata de veacuri, dupa moartea napraznica a lui Mihai Viteazul, ucis miseleste de unguri in 1601, pe Campia Turdei, se infaptuise.
Primii pasi catre unire s-au facut odata cu evenimentele revolutiei de la 1848, care - desi a fost inabusita - a demonstrat in mod categoric dorinta de independenta si de unitate a romanilor. Din pacate, netinand cont de interesele poporului roman, Imperiul Otoman si Rusia Tarista au incheiat la Balta Liman (cartier in Constantinopol), in primavara anului 1849, o conventie valabila sapte ani, care afecta grav suveranitatea Principatelor. Prin acea conventie se stabilea ca domnitorii celor doua tari romanesti sa fie considerati inalti functionari ai Imperiului Otoman si sa fie numiti direct de sultan, cu acordul Rusiei Tariste. In cursul anului 1853, s-a declansat Razboiul Crimeii, ca urmare a neintelegerilor dintre puterile acelor vremuri, iar infrangerea Rusiei a permis ca prin tratatul de pace incheiat la Paris in 1856, Principatele Romane sa treaca sub protectia puterilor semnatare si capatau dreptul de a face propuneri de reorganizare, care sa se infaptuiasca tinand cont de dorintele romanilor. Dupa anul 1853 pasoptistii moldoveni si munteni, reintorsi masiv in tara, au organizat o formatiune politica numita "Partida Nationala" si au format Comitete ale Unirii. Lucrarile Adunarii Ad-hoc s-au deschis in septembrie 1857, atunci cand - pentru prima oara - au fost prezenti si deputati tarani, iar fortele sociale si politice erau chemate sa se pronunte in legatura cu aceasta problema atat de importanta. Luna urmatoare a anului a adus si primele rezolutii, votate cu un continut asemanator in Adunarile Ad-hoc ale Moldovei si Tarii Romanesti, prin care se exprima clar vointa de unire. Dupa mai multe dispute, in Adunarea Electiva a Moldovei, a fost propus si ales in unanimitate Alexandru Ioan Cuza - "om nou la legi noi", dupa cum aprecia Mihail Kogalniceanu. In Tara Romaneasca Adunarea Electiva - intr-o sedinta secreta datorata agitatiei vremurilor- deputatul Vasile Boerescu a propus, la 24 ianuarie 1859, alegerea lui Alexandru Ioan Cuza - propunere acceptata in unanimitate. Alegerea aceluiasi domn in ambele Principate a reprezentat o victorie insemnata a poporului roman in lupta sa pentru formarea unui stat national unitar.
Intrunite la Paris pentru Conferinta desfasurata intre 26 august si 6 septembrie 1859 marile puteri europene au fost nevoite sa accepte unirea infaptuita de romani. Alexandru Ioan Cuza a fost recunoscut ca domn al Principatelor, recunoasterea sa fiind limitata, insa, numai la durata vietii acestuia.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
